marți, 27 august 2013

Postul Mare în Parohia Pereşti – Salatiu



Când mă duc cu gândul la perioada Postului Mare încă o dată îmi dau seama cât frumos reuşeşte spiritualitatea Bisericii să vină în ajutorul omului, uneori bulversat şi obosit de lucruri care nici măcar nu îi sunt folositoare.

Sunt uimit mereu de sursa inepuizabilă de energie harică ce izvorăşte  din minunata rânduială de rugăciune, de nevoinţă, din trăirea duhovnicească, din modul cum este împletită spiritualitatea cu viaţa.

Din păcate omul se epuizează, se consumă şi atunci este nevoie de a se re-crea , de a se aduna şi acest fapt se petrece an de an prin minunatul timp al re-înoirii, al re-facerii cum ar spune Eliade, al întoarcerii la timpul originar,  deoarece prin perioada postului mare se şi ajunge la  o sfinţire şi totodată o curăţire a timpului, a vremurilor…a tuturor, după cum afirmă şi minunatele alcătuiri poetice ce însoţesc această perioadă : „Răsărit-a primăvara postului şi floarea pocăinţei. Deci să ne curăţim pe noi, fraţilor, de toată spurcăciunea şi Dătătorului de lumină sa-I zicem: Slavă Ţie, Unule Iubitorule de oameni.

Cât de frumos explică Tito Coliander  acest lucru:  Să ne curăţim inima! Să aruncăm afară din ea toate vechiturile prăfuite care s-au îngrămădit înăuntru; să-i spălăm podeaua cu peria, să ştergem geamurile şi să deschidem ferestrele, pentru ca aerul şi lumina să poată intra în încăperea din care vrem să facem un altar pentru Domnul nostru.

De aceea Biserica ne cheamă an de an la curăţire şi curăţenie sufletească, la re-înoire spirituală şi în felul acesta putem observa atenţia şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu care ne doreşte mereu vii şi aş îndrăzni a zice „împrospătaţi”  (ca să nu spun fresh) din punct de vedere duhovnicesc.

În acest  sens bisericuţa noastră i-a aşteptat seară de seară în această perioadă pentru a ne primenii sufletele prin spovedanie şi rugăciune iar în fiecare vineri seara aşteptând să îl „găzduim ” în noi pe Domnul Hristos care îşi doreşte mereu sălaş în noi.

Nu pot să uit niciodată lacrimile şi dorul cu care câţiva creştini veneau cu ajun până seara să se împărtăşească, nu pot să uit bucuria şi împăcarea sufletească pe care o poate avea un neînsemnat slujitor al Sfântului Altar când vezi sub ochii tăi cât de minunat şi gingaş lucrează Domnul în sufletul omului.

Apoi în fiecare seară de vineri s-a mai adăugat câte un preot la această Cină în care Domnul se oferea nouă  pentru ca bucuria să fie şi mai mare, îi amintim pe câţiva dintre ei, Pr. Marcel Gheberta, Pr Petru Buran, Pr. Marian Văcariu, şi alţii care au pus la sufletul nostru alese cuvinte duhovniceşti.

Impresionantă este şi prima şi cea de-a cincea săptămână din Post când toată bisericuţa a răsunat de cântarea de pocăinţă: „Miluieşte-mă Dumnezeule miluieşte-mă ”  aducându-mi aminte de cântările de umilinţă a le poporului Israel: „La râul Vavilonului…”, câtă poesie, câtă frumuseţe…

Această minunată  perioadă care este asemănată cu o călătorie spirituală a omului spre învierea Domnului, se finalizează cu Săptămâna Patimilor, cu minunatele Liturghii din Joia şi Sâmbăta Mare, cu deosebitele Denii ce ne apropie subtil de Învierea Domnului.  Această vreme de post mă marchează şi mă sensibilizează şi consider că are un efect benefic în viaţa  tuturor.